Deja de aproape doi ani medicii din întreaga lume luptă pentru a salva viața pacienților infectați cu COVID. Medicii din Republica Moldova nu sunt o excepție. Zi de zi ei sunt martorii morții, agoniei sau supraviețuirii.
Imagini pline de durere, care pot afecta psihologic pe fiecare om, sunt în secțiile de Terapie Intensivă, acolo unde numărul de decese este mai mare. Câtă moarte poate suporta un medic? Aceasta este întrebarea care și-au pus-o jurnaliștii de la Sănătateinfo.md și au realizat un interviu cu mai mulți lucrători medicali de la spitalul Clinic Republican, transmite Știri.md.
Silvia Nicolai este medic anesteziolog-reanimatolog în secția Terapie Intensivă COVID nr. 2. Aceasta povestește despre emoțiile, stările care o cuprind muncind în fiecare zi și cum familia a trecut pe planul doi.
Silvia Nicolai: „Este o stare ciudată, psihologic este foarte greu să lucrăm în aceste condiții. Ne sufocăm în aceste costume, iar când vedem că și pacienții noștri se sufocă, este și mai greu. La începutul pandemiei decesele de COVID erau o lovitură grea pentru noi. Acum tot suportăm greu fiecare deces, dar poate pentru că suntem prea obosiți, încercăm să ascundem orice emoție”.
După o mică pauză, Silvia spune că „familia a rămas undeva pe planul doi”…
Cât despre starea sa emoțională, medicul spune că viața ei s-a schimbat: „Nu sunt atât de veselă cum eram înainte. Nu știu ce mă așteaptă mâine. Totul s-a schimbat. Terapie Intensivă este o secție grea, cu pacienți în stare extrem de gravă. Orice om este afectat psihologic de ceea ce vede în Terapie Intensivă. Avem un fel de oboseală cronică. Oboseala asta a trecut într-un surmenaj fizic”.
Valentina Verdeș este asistentă medicală în aceeași secție cu Silvia și spune că în turele ei a fost martora multor decese, dar cel mai afectată este de decesele pacienților tineri.
„Cel mai tare doare când pierdem un pacient care avea dinamică pozitivă. Când starea lui se înrăutățește brusc și decedează, după ce câteva zile la rând era bine și chiar speram că va fi transferat în altă secție după stabilizare. Doare tare când, un bolnav la care vedeam că sunt șanse, ne moare. Dureros…Avem mult mai mult de lucru decât până la pandemie, respectiv, ardem mult mai multe emoții. Este mult mai greu și obositor de lucrat acum”.
Situația este similară și în alte secții COVID. Daniel Mândrilă are 33 de ani și este șeful secției Terapie Intensivă COVID nr 3. Întrebat dacă medicii au emoții în Terapie Intensivă, acesta spune că ele sunt ascunse.
„Oamenii vin la noi cu o speranță și nu trebuie să arătăm că suntem slabi și cuprinși de emoții. Este individual și fiecare medic își trăiește durerea în felul lui. Zi de zi discut cu rudele și sunt nevoit să le spun că ruda lor are dinamică negativă; că, deși șansele sunt mici, dar oricum sunt și că ne ținem și măcar de cel mai mic fir de speranță. Este greu, iar când decedează ne este și mai greu. Să anunțăm rudele despre decesul pacientului tot este greu. Spitalul este plin de tristețe”.
Jurnaliștii au discutat și cu Ala Rusnac care este medic terapeut în Terapie Intensivă COVID. Aceasta recunoaște că la începutul pandemiei le-a fost foarte greu. Unii medici aveau atacuri de panică atunci când intrau în focar, mai ales că erau îmbrăcați în costume de protecție și se sufocau.
Ala Rusnac: „Mă bucur de fiecare moment din viață. Înainte de pandemie parcă nu observam tot frumosul care mă înconjoară, acum totul s-a schimbat și prețuiesc orice clipă. Nu sunt erou, sunt un simplu medic și-mi place să ajut oamenii, să-i văd fericiți în jurul meu. Sunt fericită când văd rezultatele muncii mele, când văd pacienți care ies sănătoși din spital”.
