Un hormon care acționează direct asupra creierului ar putea regla nivelul glicemiei în diabetul de tip 1, fără a fi nevoie de insulină.
Noul studiu oferă o nouă speranță pentru pacienții dependenți de injecții zilnice și monitorizare constantă, deschizând calea către tratamente mai ușor de administrat. Potrivit unei analize recente publicate în The Journal of Clinical Investigation, hormonul leptină, administrat la nivel cerebral, a reușit să normalizeze valorile glucozei și cetonelor din sânge chiar și în absența insulinei.
Descoperirea are rădăcini încă din 2011, când cercetătorii de la UW Medicine au început să administreze leptină șoarecilor și șobolanilor cu diabet de tip 1. La doar câteva zile de la debutul experimentului, nivelurile de glucoză și cetone din sânge s-au stabilizat complet, în ciuda lipsei aproape totale de insulină. „Cel mai surprinzător a fost că glicemia nu doar a scăzut, ci a rămas constantă”, a declarat dr. Michael Schwartz, autorul principal al studiului pentru UW Medicine.
Cetoacidoza diabetică (DKA) reprezintă o complicație severă a diabetului de tip 1, cauzată de lipsa insulinei și de arderea grăsimilor pentru energie. Această situație determină acumularea periculoasă a glucozei și cetonelor în sânge, amenințând viața pacientului. Până acum, tratamentul principal a fost administrarea insulinei.
Totuși, noile cercetări indică faptul că un nivel scăzut de leptină trimite creierului un semnal eronat, sugerând o lipsă de energie în organism. Ca urmare, creierul activează mecanisme care cresc producția de glucoză și cetone. Dacă această reacție cerebrală ar putea fi blocată, complicațiile ar putea fi prevenite chiar și în absența insulinei.
Leptina, un hormon produs de celulele adipoase, reglează apetitul prin hipotalamus. Echipa de cercetare sugerează că țintirea creierului cu terapii pe bază de leptină ar putea reprezenta o alternativă reală la insulină în viitor.
Schwartz intenționează să solicite aprobarea FDA pentru a începe teste clinice pe oameni, cu scopul de a verifica dacă leptina poate menține glicemia sub control și la oameni.
„Dacă am putea trata diabetul de tip 1 fără injecții zilnice cu insulină și monitorizare constantă a glicemiei, pentru pacienți ar fi ceva extraordinar.”
„Descoperirea insulinei, acum 104 ani, este una dintre cele mai mari realizări ale secolului trecut, însă această nouă abordare reprezintă următorul pas important, poate chiar o soluție mai bună”, a adăugat dr. Irl Hirsch, coautor al studiului, profesor de metabolism, endocrinologie și nutriție la UW Medicine, care trăiește cu diabet de tip 1 din copilărie.
Gestionarea insulinei este o povară semnificativă pentru pacienți și familiile lor. „Cred că, dacă am putea elimina nevoia injecțiilor zilnice și monitorizarea constantă a glicemiei, asta ar fi cea mai mare realizare pentru pacienți”, a concluzionat el.
Dacă creierul poate fi convins că rezervele de combustibil nu sunt epuizate sau dacă neuronii responsabili de declanșarea producției de glucoză și cetone sunt dezactivați, organismul oprește reacția care provoacă hiperglicemia severă și DKA.
„Această descoperire contestă vechea teorie potrivit căreia lipsa insulinei este singura cauză a cetoacidozei diabetice și arată că și creierul joacă un rol esențial în dezechilibrul glicemiei, devenind astfel o țintă promițătoare pentru terapiile viitoare”, a concluzionat dr. Schwartz.
