Dragoș GUȚU, directorul Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, răspunde la întrebările Sănătate Info despre reducerea numărului de medicamente de pe piață, viitorul farmaciilor din Republica Moldova și soluțiile pe care le au autoritățile pentru a revigora piața farmaceutică.
În Republica Moldova se discută tot mai des despre iminența unor reforme în farmacie care să ofere un control mai bun și eficient al prețurilor la medicamente, precum și o mai mare accesibilitate la produsele farmaceutice. Există mai multe inițiative, unele au ajuns în Legislativ, altele au fot abia propuse pentru discuții mediilor interesate. Pe ce ar trebuie să se focuseze aceste schimbări pentru a aduce ordinea pe piața farmaceutică și respectarea cadrului legal?
Dacă e să ne referim la inițiativa legislativă cu privire la prețul de producător al medicamentelor, această schimbare este imperativă deoarece pe lângă faptul că avem un număr foarte mic de produse înregistrate mai avem o altă problemă, o serie de produse deja înregistrate la noi nu au și un preț înregistrat, fapt care nu le permite să fie aduse în țară. Aceste produse reprezintă 20-25 la sută din totalul de medicamente. Adică din cele 4200 de medicamente câte avem înregistrate la noi, în farmacii avem cu aproape opt sute mai puține. Aceasta este cea mai mare problemă deoarece o serie de produse inclusiv esențiale nu se găsesc pe piața Republicii Moldova. Alte produse se găsesc doar de la un singur producător și oricare problemă fie de producție sau logistică poate duce la dispariția acestora de pe piață.
Cauzele sunt diferite, dar în fond cea mai mare problemă este sistemul actual prea rigid. După calculele noaste schimbarea acestei proceduri ne va permite ca în următoarele două-trei luni să autorizăm cinci-șase sute de medicamente care așteaptă acum intrarea în țară. Legea oferă o perspectivă clară pentru stabilirea unor prețuri rezonabile pe piață.
În Moldova sunt multe farmacii, dar nu toți oamenii au acces la medicamente
Cel de-al doilea document elaborat de un grup de inițiativă de la Catedra de farmacie a USMF „N. Testemițanu” este scris și construit foarte bine și corect. Cu toate acestea, s-au strecurat anumite prevederi care ne-ar crea anumite probleme, fapt care ar însemna un pas înapoi. În primul rând mă refer la prevederile ce țin de proprietate. După mine nu contează cine este proprietarul, dar cine lucrează în farmacie, cum lucrează și cum se respectă regulile impuse de stat.
La fel de discutabilă este și dilema rețele contra farmacii individuale. Diferite țări au implementat diferite modele. Experiența mea proprie arată că rețelele sunt cu mult mai eficiente din punct de vedere operațional, pot avea adaosuri comerciale mult mai mici. Farmaciile individuale vor opera cu adaosuri comerciale mai mari din cauza unor cheltuieli pe potrivă, iar farmaciile vor arăta altfel decât ne-am depins noi deoarece vor solicita investiții mai mari. Plus la acestea, farmaciile individuale au un caracter mai conservator în comparație cu rețelele care sunt mânate de concurență și tendința să se dezvolte din toate punctele de vedere.
Și care dintre aceste două modele este mai indicat pentru Republica Moldova? Astăzi două treimi din farmaciile din țară sunt concentrate în cadrul unor rețele mai mari sau mai mici.
Dacă nu avem produse farmaceutice vor avea de suferit ambele modele. Din punctul meu de vedere la capitolul distribuție și farmacii noi stăm foarte bine.
Respectare regulilor de interior, în special ce ține de prezența farmaciștilor la prima masă, sunt probleme ce țin de lărgirea numărului de cadre farmaceutice. Iar numărul farmaciilor încet va merge spre diminuare. În condițiilor costurilor în creștere și a adaosurilor comerciale plafonate unele unități farmaceutice nerentabile se vor închide. Așteptările mele sunt că noi vom pierde între 50 și 100 de farmacii într-un an.
Statisticile arată deocamdată o altă tendință. În ultima perioadă numărul farmaciilor a crescut cu doi la sută în fiecare an. Această caracteristică s-a menținut și anul acesta. Ce vă face să credeți că numărul acestora se va reduce?
Republica Moldova are o politică dură de plafonare a prețurilor la medicamente, în regiune sunt adaosuri comerciale la medicamente mai mari decât la noi, si asta face nerentabil în mare parte menținerea actualului număr de farmacii.
Dacă mă întrebați ce se vinde acum într-o farmacie, vă spun că produsele de bază sunt suplimentele alimentare, ochelari și alte produsele cosmetice. Cota parte a produselor medicamentoase a scăzut de la 60 la sută cât era acum zece ani, la 40 la sută astăzi inclusiv cu prescripție medicală. Anume prin așa vânzări se explică și creșterea numărului de farmacii, dar acest proces nu poate fi la infinit deoarece o farmacie trebuie să vândă medicamente.
Pornind de la aceste realități legate de formarea prețurilor la medicamente și distribuția farmaciilor în țară, ce rol ar trebui să aibă Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale pe piața farmaceutică?
Conform practicilor acceptate în Uniunea Europeană, structurile similare de acolo nu verifică corectitudinea formării prețurilor. Aceasta este competența instituțiilor fiscale. În lumea întreagă domeniul farmaceutic se reglementează în două etape: prima ține de emiterea licenței de activitate în conformitate cu anumite standarde. Mai departe Inspecția Farmaceutică verifică o dată la trei ani modul cum funcționează conform unui set de cerințe acceptate la nivel global.
Astăzi AMDM eliberează licențe de activitate. Aceasta este o funcție mai mult tehnică și ține de respectarea unor prevederi legale care stabilesc criteriile pentru eliberarea licenței de activitate, printre care și distanța de 250 de metri între farmacii precum și deservirea unui număr de 3500-4000 de cetățeni.
Și atunci cum se face că anul acesta au fost deschise mai multe farmacii în Capitală?
Noi operăm cu datele Biroului Național de Statistică și dacă este vorba de municipiul Chișinău, atunci astăzi orice solicitare de deschidere a unei farmacii este respinsă.
Deschiderea unor farmacii în ultima perioadă s-a făcut prin intermediul instanței de judecată care le dă dreptate din cauză că nu există un organ abilitat care să facă măsurările de rigoare și să dea un răspuns la aceste calcule. Sunt niște probleme legate de lege care niciodată nu au fost soluționate și oferă posibilitatea de a deschide alte farmacii chiar și în condițiile actuale.
Astăzi nimeni nu poate spune câte persoane deservește o farmacie. Ele apar de regulă acolo unde este un flux mai mare de oameni sau în zone cu spitale. Practica arată că legea nu funcționează și AMDM a încercat în trecut să conteste deciziile judecătorești, s-a ajuns și până la Curtea Supremă, dar lucrurile nu se schimbau nici în instanțele superioare. Decizia judecătoriei este obligatorie și dacă AMDM nu reacționează în 30 de zile, atunci trebuie să mai plătească și o amendă.
Reiese că orice reglementare din partea statului poate fi pusă la îndoială de mediul de afaceri atâta timp cât aceasta nu este bine argumentată și susținută de instituții. Ce soluții există pentru a ține sub control activitatea farmaceutică și apetitul unor antreprenori?
Oricare țară cu o abordare liberală a lucrurilor ar simplifica legislația. Există alte posibilități de a controla deschiderea unor noi farmacii. Atâta timp cât noi nu mai avem nevoie de alte farmacii la Chișinău, și asta e clar pentru toată lumea, este posibil să fie aplicată o taxă de stat mai mare pentru deschiderea unei noi farmacii. Această tactică a dat roade în alte state. Astăzi în Republica Moldova taxa de perfectare a licenței pentru cinci ani este de 3250 de lei, dar pentru orice filială, numărul cărora poate să ajungă și la două sute, costa 325 de lei. Aproape cât două cafele la un restaurant. Este un absurd.
Eu aș trata orice filială ca pe o farmacie separată, aș mări taxa de reperfectare, dar marea lovitură aș da-o la deschiderea unei farmacii noi. Asta ar tempera dorința de a mai deschide farmacii, automat ar reduce din procesele judecătorești și am obține niște bani pentru susținerea farmaciilor la sate. Nu este o descoperire a noastră. În toată lumea statul percepe o taxă mai mare acolo unde toată lumea vrea să fie prezentă și îi susține pe cei care vor să deschidă o farmacie unde nu sunt solicitări. Asta poate duce la distribuirea uniformă a farmaciilor în țară.
Noi am analizat practica internațională. Statul susține farmaciile la sate prin contribuția cu anumite sume de bani în funcție de volumul vânzărilor la farmacie. Asta permite farmaciilor să se dezvolte și să ia avânt. Nu mă refer acum la localități cu 50 de oameni pentru că nicăieri în lume acestea nu dispun de o farmacie, dar avem 1090 de sate fără farmacii în Republica Moldova și numărul lor ar putea fi redus dacă vom încuraja deschiderea farmaciilor acolo. Vorbim de vreo patru sute de sate cu o populație între una și două mii de locuitori care nu dispun de farmacie.
Cine ar trebui să vină cu inițiativa de a mări taxa de stat pentru deschiderea unei noi farmacii și felul cum ar trebui utilizați banii acumulați în urma acestei schimbări?
În mod normal AMDM împreună cu Ministerul Sănătății și deja am lansat mai multe discuții la acest capitol.
Actuala lege este veche și a fost votată acum vreo 30 de ani când actele legislative erau mai mult formale și se lucra la volum și la calitate. Nu s-a gândită detaliat punerea lor în practică. Mi se pare firesc să fie mai multe farmacii acolo unde sunt solicitate și mai puține acolo unde sunt zone mai puțin populate.
O altă problemă luată în vizor de inițiatorii unor reforme în farmacie ține de proprietăți și proprietari. Un farmacist – o farmacie, spun autorii unui proiect de Lege a farmaciei. Ce schimbări pot să aducă aceste idei și cât de ușor pot fi puse în practică?
Acest concept a fost bun pentru anii 80, dar astăzi nu mai este actual deoarece se poate transforma într-o barieră pentru dezvoltarea acestora. El limitează volumul de investiții și generează adaosuri comerciale mari. Comunitatea poate bloca noile inițiative. Avem cazuri similare și în alte sectoare, nu neapărat la noi, care au dus la stagnare din cauza unor reguli prea stricte și categorice. Acum 30 de ani Moldova a ales o cale și astăzi o eventuală revoluție va însemna să revenim acolo de unde ne-am pornit. Riscăm să ajungem iar prin judecăți, iar asta e consum de eforturi și timp în loc să ne focusăm pe alte priorități.
Dar suprapunerea unor distribuitori cu lanțurile farmaceutice au dus la monopolizarea unor medicamente. Acestea pot fi găsite doar în anumite rețele sau fiecare rețea cu denumirea sa de medicament. Cât de firească este această distribuție?
Problema se poate rezolva când vor exista pe piață mai multe medicamente. Noi trăim într-un deficit de medicamente. Odată apărut un medicament solicitat pe piață, distribuitorii îl vor menține în rețeaua lor pentru că profitul va fi doar al lor. Dacă ar mai fi două sau trei medicamente asemănătoare practica aceasta ar dispărea de la sine.
Toate problemele care sunt pe piața farmaceutică din Republica Moldova sunt generate de lipsa de medicamente. Apare necesitatea medicamentelor neautorizate, apar anumite elemente de corupție. Dacă noi în țară am avea opt sau zece mii de medicamente, și nu patru mii cum sunt acum, lucrurile s-ar rezolva de la sine. Pentru noi, opt mii de medicamente ar fi ideal.
Și de ce nu avem aceste medicamente acum pe piață dacă sistemul judecând după numărul de farmacii este funcțional? Sau este vorba de o adaptare la condițiile de austeritate prin care trece?
Piața Republicii Moldova este foarte mică nu doar ca număr de locuitori, dar și consum. Asta ar însemna în jur de 70-80 de euro consumați pe an pentru medicamente pe cap de locuitor. În România consumul se ridică la 250 de euro, iar la nivel european această cifră ajunge la 500 de euro. În cealaltă emisferă, în Statale Unite și Canada consumul de medicamente pe cap de locuitor ajunge la o mie de euro. Consumul redus și numărul de populație mic sunt doi factori obiectivi care explică situația în care ne-am pomenit.
Subiectiv vorbind, amintim aici de tendința noastră de a ne apropia de bunele practici și de sistemul european de înregistrarea medicamentelor care este foarte riguros. Acceptăm doar dosarele în formatul farmacopeii europene și pentru muți producători pregătirea acestuia este foarte dificilă mai ales pentru o piață atât de mică. Noi am simplificat procesul pentru produsele înregistrate în Uniunea Europeană și doar anul acesta am reușit să aducem în țară aproximativ o sută de produse, inclusiv pentru oncologie.
A doua problemă majoră este înregistrarea prețului de producător. Republica Moldova a adoptat această procedură în anul 2010 pentru a tempera creșterea prețurilor, dar ne confruntăm cu efectele adverse care se manifestă prin dispariția unor medicamente de pe piață, în special produsele originale. O piață mică unde sunt practicate prețuri mici devine neatractivă pentru producători. Din cauza numărului mic de angajați în Moldova, marile companii nu pot respectare rigorile impuse la nivel corporativ și există riscul să fie penalizate la nivel internațional. Producătorii aleg să se retragă de pe piață sau să se livreze marfă prin distribuitori locali.
Pornind de la aceste realități avem situația când marii jucători pe piață s-au retras și pe piață au rămas companii mai mici care au dificultăți la înregistrarea pe piața europeană și ei preferă să rămână acolo unde se pot menține. Am aflat cu neplăcere că și unii producători moldoveni au produse prețul cărora nu este înregistrat în Republica Moldova pentru a nu le afecta prețul de referință la exporturi în țări mai mari.
Actuala guvernare a făcut încercări de a conecta mai strâns sistemelor farmaceutice dinte Republica Moldova și România. Unde s-a ajuns cu această ajustare de practici?
Peste Prut situația nu este cu mult mai bună decât la noi. Modelul de înregistrare a prețurilor la medicamente l-am luat din România, dar la ei sistemul e și mai dur prin încercarea de a obține cel mai mic preț din Europa. Asta a redus numărul de medicamente de la 12 mii, acum zece ani, la 6500 astăzi. O cifrăm mai mare decât la noi, dar ca și populație este prea puțin. În Turcia spre exemplu sunt acum 13500 de produse înregistrate la 80 de milioane de locuitori. Tot ce este peste zece mii de medicamente este bine. Din aceste considerente și România este în căutarea unui model viabil care să trezească interesul producătorilor de medicamente. Și de la ei pleacă producători, deși România este o piață de zece ori mai mare ca a noastră noi. Avantajul lor este că fac parte din piața europeană care permite libera circulație a mărfurilor și unele medicamente ajung fără să fie înregistrate în România, ceea ce nu se întâmplă la noi.
